Scrisoare de informare

Şcoala Biblică “Maranata”

Sesiunea de iarnă – USA 2011

Iubiţi fraţi,

Prin îndurarea Domnului, în perioada 23 – 26 februarie 2011, a avut loc la Knox – Indiana, sesiunea de iarnă a Şcolii Biblice Maranata. Este pentru prima oară când această lucrare mult binecuvântată se desfăşoară şi peste ocean. În România, Şcoala Biblică Maranata şi-a început lucrările cu mai bine de cinci ani în urma.
Şcoala Maranata înseamnă împlinirea poruncii din Faptele Apostolilor 2:42: „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni”. Împreună cu doi slujitori ai Bisericii din USA, Ionică Buia (Detroit – MI) şi Iosif Purcar (Atlanta – GA), călăuziţi de Duhul Sfânt, am hotărât săvârşirea acestei lucrări, pentru slava lui Dumnezeu şi pentru întărirea lucrării în bisericile româneşti din USA.
Încă de la începutul anului 2011, am trimis tuturor slujitorilor bisericilor cuvântul de înştiinţare numit: „Chemare 2011 – Knox, Indiana”.
Au participat spre 40 de bărbaţi din şapte state: Arkansas, Colorado, Illinois, Indiana, Michigan, Nord Carolina, Tennessee, din diferite confesiuni: baptişti, creştini după Evanghelie, penticostali.
Lucrarea s-a desfăşurat într-un loc retras, departe de tumultul vieţii pământeşti, în două cabane care aparţin minunaţilor noştri fraţi şi gospodari Pavel şi Daniel Şopţ.
Cuvântul Domnului spune: „Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele ”.
Într-un cuvânt de descoperire, Domnul spunea că anul acesta va fi mai greu decât anul trecut, dar pentru cei care stau lângă Domnul va fi un an de îndurare.
Într-o biserică de la Los Angeles, pastor Dionisie Goia, sunt organizate slujbe în fiecare săptămână, şi luni şi marţi şi miercuri şi joi, în afara slujbelor de duminică. Când i-am întrebat de ce se adună de patru ori, peste săptămână, mi-au răspuns că trebuie să pună ulei în vase, căci vine noaptea când nimeni nu va mai putea lucra.
Aceasta a fost şi dorinţa noastră, de a ne apropia de Domnul şi de a pune ulei în vase.
Un mare har s-a revărsat peste noi, în rugăciune, în cântare, în Cuvânt, în părtăşia frăţească, prin Duhul Sfânt.
Fraţii au plecat spre casele lor plini de bucurie şi slăvind pe Dumnezeu, regretând însă faptul că lucrarea s-a sfârşit atât de repede.
Să nădăjduim că este un început al unei lucrări sfinte pe care Domnul o are în vedere a o săvârşi în USA.
Cuvântul de învăţătură a avut două teme principale:

1. Evanghelia după Ioan – Cele şapte minuni
Divinitatea Domnului Isus – Planul de mântuire al lui Dumnezeu

2. Criza Bisericii în vremurile de pe urmă: cauze.

În fiecare dimineaţă am primit, din partea a câte unui număr de patru fraţi,îndemnuri pentru însemnatul timp de rugăciune.
Seara, după cină, au avut loc „şezători duhovniceşti”, la care fraţii au rostit sfinte şi minunate mărturii, poezii, cântări. În ultima seară, adunarea s-a prelungit mult după miezul nopţii. Prin mila Domnului, în ultima zi, înainte de ceasul despărţirii, am stat la Masa Domnului: ne-am împărtăşit cu trupul şi sângele Mântuitorului Isus Hristos. Slăvit să fie Domnul!
A fost împreună cu noi la închinare şi preaiubitul nostru frate Petru Amarei, de la RTN Chicago, care a realizat un reportaj video. Domnul să-l binecuvânteze în lucrarea de răspândire a Evangheliei pe care o face prin intermediul media.
Mulţumim Domnului şi pentru cele două surori care s-au ostenit cu prepararea bucatelor pământeşti.
„Mai adu Doamne-acele vremuri din trecut, acele vremi de pocăinţă, …”
Dorim din toată inima ca Domnul Isus să binecuvânteze cu un mare har de biruinţă pe toţi participanţii, în mijlocul celor dragi din casele lor, în mijlocul celor dragi din Casa Domnului, şi în luptele vieţii de zi cu zi.
În încheiere, vă lăsăm un cuvânt de poezie primit prin fratele nostru mult iubit, Petru Dugulescu, de care ne este dor, şi care a fost atât de ataşat lucrărilor Şcolii Maranata:

Anii noştri

Anii noștri, ani puțini,
Cum se duc de iute!
Și pe loc de-ai vrea să-i țini
Tot îți vor scăpa din mâini
Că-s făcuți din săptămâni
Zile si minute.

Anii noștri de necaz,
Cum își sapă cale!
Lăsând cute pe obraz,
Jug ce-apasă pe grumaz,
Ce-ai fost ieri, nu mai ești azi!
Mergi cu ei la vale…

Anii noștri de dureri
Și de pribegie,
Aparțin, acum lui ieri,
Nu poți vamă să le ceri,
I-ai parcurs spre nicăieri
Sau spre veșnicie!

Anii noștri, șaptezeci
Sau ceva mai bine…
Nu poți limita s-o treci,
Dar așa cum îți petreci
Ți-or aduce pentru veci
Slavă sau rușine.

Anii noştri zburători,
Unul câte unul
Precum cârdul de cocori,
Sau ca stol răzleţ de ciori,
Ani trecuţi şi viitori,
Îşi urmează drumul.

Anii noștri luptători,
Ne-au lăsat un nume,
De eroi sau dezertori
Credincioși sau trădători,
Tu te-ntreabă uneori:
- „Cum ți se mai spune?”

Anii noștri trecători,
Ani de pregătire,
Din ai tinereții zori
Te anunță c-ai să mori…
C-ai să urci sau, să cobori,
Către nemurire.

Anii noștri – ani de dor
Și de așteptare
Din al nopții foișor,
Ca străjerul veghetor,
Ne-ntrebăm în viitor:
- „Cât mai este oare?”

Cu dragoste şi cu umilinţă,
Robul Domnului,
Ioan Panican

12 martie 2011

Posted in Articles, Blog, Photos